Proteină hidrolizată CAS 96690-41-4

Când hidrolizatele de proteine ​​– numite adesea proteine ​​hidrolizate – au ajuns pentru prima dată pe raft la începutul anilor 2000, nu se știau prea multe despre impactul lor asupra dimensiunii și performanței; știam doar că se digeră mai repede decât pudrele proteice tradiționale. Unii oameni s-au întrebat dacă asta a făcut într-adevăr o diferență și au etichetat hidrolizații ca un truc. Acum știm mai bine.

Un deceniu mai târziu, avem acum mai multe cercetări din care să extragem, iar hidrolizații de zer și cazeină revin. Vor fi vreodată la fel de populare ca izolatele sau concentratele? Poate nu, dar dincolo de digestia fulgerătoare, zerul și hidrolizatul de cazeină oferă avantaje serioase în anumite situații. Iată ce trebuie să știți!

Un hidrolizat proteic se referă la o proteină care a fost parțial digerată sau „hidrolizată”. Nu vă faceți griji, nu este ca și cum cineva a început să vă mestece proteinele și să le scuipe înapoi. Acest proces presupune adăugarea de enzime proteolitice, care descompun proteinele, sau încălzirea unei proteine ​​cu acid. Ambele imită procesul de digestie și duc la descompunerea proteinelor intacte în aminoacizi unici și catene mici de peptide de aminoacizi.

Hidrolizatul de proteine ​​din zer are un conținut mai mare de leucină în comparație cu izolatul din zer.

Completarea glicogenului cu carbohidrați după antrenament îmbunătățește procesul de recuperare și vă pregătește corpul pentru următorul antrenament, mai ales dacă sunteți un atlet care face două pe zi sau ceva la fel de solicitant.

Suplimentarea glicogenului este alimentată de insulină, care este puternic stimulată în prezența carbohidraților, dar și stimulată doar în prezența proteinelor. Hidrolizatul de zer induce un răspuns substanțial mai mare la insulină în comparație cu proteinele intacte (izolat sau concentrat), ceea ce poate facilita o completare superioară a glicogenului și un răspuns anabolic mai mare atunci când sunt consumate după antrenament.