Proteină hidrolizată CAS 96690-41-4

Când hidrolizatele proteice — adesea numite proteine ​​hidrolizate — au apărut pentru prima dată pe piață la începutul anilor 2000, nu se știau prea multe despre impactul lor asupra dimensiunii și performanței; știam doar că se digeră mai repede decât pudrele proteice tradiționale. Unii oameni s-au întrebat dacă acest lucru chiar face o diferență și au etichetat hidrolizatele drept o truc. Acum știm mai bine.

Un deceniu mai târziu, avem acum mai multe cercetări pe care să ne bazăm, iar atât hidrolizatele din zer, cât și cele din cazeină revin în forță. Vor fi vreodată la fel de populare ca izolatele sau concentratele? Poate că nu, dar dincolo de digestia extrem de rapidă, hidrolizatele din zer și cazeină oferă avantaje serioase în anumite situații. Iată ce trebuie să știi!

Un hidrolizat proteic se referă la o proteină care a fost parțial digerată sau „hidrolizată”. Nu vă faceți griji, nu este ca și cum cineva ar începe să mestece proteina și ar scuipa-o înapoi. Acest proces implică adăugarea de enzime proteolitice, care descompun proteinele, sau încălzirea unei proteine ​​cu acid. Ambele imită procesul de digestie și au ca rezultat descompunerea proteinelor intacte în aminoacizi individuali și mici catene peptidice de aminoacizi.

Hidrolizatul proteic din zer are un conținut mai mare de leucină în comparație cu izolatul din zer.

Refacerea glicogenului cu carbohidrați după antrenament îmbunătățește procesul de recuperare și pregătește corpul pentru următorul antrenament, mai ales dacă ești un atlet care face două antrenamente pe zi sau ceva la fel de solicitant.

Refacerea glicogenului este alimentată de insulină, care este puternic stimulată în prezența carbohidraților, dar și în prezența proteinelor singure. Hidrolizatul de zer induce un răspuns la insulină substanțial mai mare în comparație cu proteinele intacte (izolate sau concentrate), ceea ce poate facilita o refacere superioară a glicogenului și un răspuns anabolic mai mare atunci când este consumat după antrenament.